}ntoarcerea lui Tobie. Tobit se vindec[ de orbire. 

	1 La vremea c_nd se apropiau ei de Caserin, ]n fa@a Ninivei, Rafael a zis: 2 „Tu \tii cum l-am l[sat pe tat[l t[u; 3 hai s[ alerg[m ]naintea femeii tale \i s[ preg[tim casa ]n timp ce ei vin din urm[”. 4 Au plecat am_ndoi, iar Rafael a zis: „Ia fierea [pe\telui] \i @ine-o ]n m_n[”. C_inele mergea cu ei, ]n urma lui [Rafael] \i a lui Tobie. 
	5 Ana \edea, cercet_nd cu ochii drumul fiului ei.  6 C_nd \i-a dat seama cine venea, a zis c[tre tat[l lui: „Iat[ c[-@i vine fiul, ]mpreun[ cu omul care a plecat cu el”. 7 }nainte ca Tobie s[ se fi apropiat de tat[l s[u, Rafael i-a zis: „Eu \tiu c[ ochii s[i se vor deschide; 8 unge-i ochii cu fierea pe\telui; leacul va piguli albea@a \i i-o va dezlipi de pe ochi; tat[l t[u ]\i va rec[p[ta vederea \i va vedea lumina”.a
	9 [Ana] a alergat s[ se arunce de g_tul fiului ei \i i-a zis: „Fiul meu, acum te-am v[zut, de-acum pot s[ mor!” |i a izbucnit ]n lacrimi. 10 Tobit s’a ridicat, ]mpiedic_ndu-se, \i a ie\it pe poarta cur@ii. 11 Tobie a alergat spre el, @in_nd ]n m_n[ fierea pe\telui; i-a suflat ]n ochi \i, prinz_ndu-l de m_n[, i-a zis: „Curaj, tat[!” I-a pus leacul, i l-a @inut pe ochi,      12 apoi, cu am_ndou[ m_inile, i-a desprins albea@a pe la coada fiec[rui ochi. 13 Tobit i s’a aruncat pe grumaz, a izbucnit ]n lacrimi \i i-a zis: „Te-am v[zut, fiul meu, lumina ochilor mei!” 14 Apoi a zis:
		„Binecuv_ntat fie Dumnezeu!
		Binecuv_ntat fie numele S[u cel mare!
		Binecuv_nta@i fie to@i sfin@ii S[i ]ngeri!b
		Fie numele S[u cel mare peste noi
		\i binecuv_nta@i fie ]ngerii to@i,
		]ntru to@i vecii!;
		c[ El m’a lovit,
		\i iat[ c[ m[ uit la Tobie, fiul meu!”